Tarta de smochine si vinete

TARTA CU SMOCHINE SI VINETE

dar nu orice fel de vinete

Incep cu celebra intrebare "Stiati ca ....?"  si continui cu propozitia care inlocuieste puncte-punctele: vinetele se pot manca si dulci, la desert sau nu? Nici eu.



Se ia asa: o vanata rania grafitti, niste smochine de furat (imi ramasesera din Croatia), 50 g de unt, 100 g zahar de trestie, 100 ml de Porto (merge si Madeira sau Marsala), pasta semipreparata pentru tarta (sau daca vreti faceti-o voi).

Patlageaua vanata se taie in doua iar cele 2 parti se taie mai departe diferit, asa cum se vede si in foto alaturata: o parte cubuletze si o parte felii

Se topeste untul si se adauga un pic de zahar si in aceasta compozitie se prajesc usor vinetele (=pana devin transparente)

In timpul asta, se ia restul de zahar si se caramelizeaza intr-un vas teflonat; se adauga pe rand vinetele (se lasa sa se inmoaie un pic), smochinele, Porto-ul. Ce vedeti rosu este zeama de fructe de cactusi, nu recomand, se pierde gustul acidulat al acestora si nu ajuta cu mare lucru nici la gustul final. Ca sa avem o compozitie cat mai omogena, putem sa o si pasiram, dar nu e obligatoriu.

Cand compozitia nu mai prea are lichid, se intinde in tava de prajitura, tava in care prealabil am intins pasta de tarta; deasupra punem feliile de vinete.

Se lasa la cuptor aproximativ 20 minute la aproximativ 180 °C si se serveste de preferinta imediat, impreuna cu o bula de inghetata de vanilie.

Variante: smochinele proaspete se pot inlocui cu smochine uscate, iar vinul se poate inlocui cu un vin licoros. Cu alte fructe uscate risca sa piarda aroma interesanta data de smochine.

Friptura de porc in bere

PORC IN SOS DE BERE NEAGRA

Aceasta reteta este hipercalorica, hipercolesterolemica, incitatoare la consum de bauturi mai slab sau mai puternic alcoolizate. Deci daca nu corespunde cu idealurile Dvs. culinare si de mod de viata, sariti peste! Io v-am zas!

Ingrediente:

1-1,5 kg porc, d-ala comestibil;

1 lingura mustar

1 lingurita tabasco

boia (in functie de cat de iute mancati, puteti pune si mustarul si boiaua iuti)

2 esalote sau 2 cepe

sare

2-3 linguri de ulei

1-2 halbe de bere bruna belgiana. Puristii zic ca sa fie de cea mai buna calitate, neaparat luata personal de la o abatie; eu zic ca e bine sa fie una medie, de ex. Leffe pe care am gasit-o in ziua respectiva la magazin.

Intai de toate se marineaza carnea, ideal peste noapte; deci grosul muncii manuale se face inainte cu o zi de masa; in ziua prepararii doar consumam gaz, curent, lemne, ma rog, cu ce functioneaza cuptorul fiecaruia dintre noi.

Se taie marunt ceapa, se amesteca cu sarea, mustarul, tabasco-ul si boiaua; incercati sa zdrobiti ceapa in timp ce amestecati . Apoi se adauga berea, amestecand continuu, trebuie sa obtinem o solutie omogena si nu un precipitat. Cand totul e gata se adauga carnea, se acopera cu lichid si se pune la rece, pentru minim 12 ore.
V-am scutit de pozele cu ceapa taiata marunt; va arat doar cum arata marinada in momentul in care se pune in cuptor.

A doua zi, cuptorul se preincalzeste la 170 °C si se pune carnea timp de 1h 30- 2 ore. Stiu, nu e economic, dar bunaciunile, aaaa asta bunatatile cer sacrificii.

Eu personal am mancat-o cu mamaliga, se poate incerca si o garnitura de legume fierte, ex. conopida, morcov, brocoli, fasole verde, cu scopul de a mai reduce din nocivitatea acestui preparat.

Ce se poate bea langa: in primul rand depinde de cat de iute ati preparat marinada . Daca predomina boiaua dulce, un Cotes du Rhone Sud (aromat, mai putin tanic, amestec de Syrah cu Carignan), Chateauneuf du Pape, Lirac, Gigondas, Ventoux, dar si Languedoc sau italiene din Abruzzi, Sardegna (Cannonau), Sicilia sau spaniole din Navarra.

Daca l-ati facut iute si preferati vin, atunci bagati un rose de calitate, Ardeche sau Anjou.

Daca preferati bere (indiferent de iuteala fripturii) eu zic sa fie bere neagra ca mi se pare cam hais sa o amestecam cu blonda.

Midii Buzara (reteta croata)

O  alta reteta (croata si cu midii)

Cand o reteta croata e alla buzara sau na buzaru insemana ca e un fel de tocana, sub capac, in general de fructe de mare, originara de pe coasta dalmata. Deci este usoara, sanatoasa, influentata de bucataria italiana.
In principiu exista 2 feluri de sos buzara, alb si rosu. Aici voi folosi versiunea zisa rosie, care asa cum ii spune numele, contine si niste rosii.

Avem nevoie de:
1-1,5 kg midii;
100-150 ml ulei de masline;
cativa catei de usturoi;
rosii taiate marunt (sau conserva de rosii belite si taiate in zaruri);
500 ml vin alb de gatit;
sucul de la o lamaie;
foi de dafin, rosmarin, patrunjel.

Se spala midiile, se curata usturoiul, se taie marunt patrunjelul si eventualele rosii; se alege un vas in functie de canititatea de scoici, se incinge uleiul in el si se  prajeste foarte putin usturoiul; se adauga rosiile, dafinul, rosmarinul si jumatate din patrunjel, cand da primul clocot se adauga si vinul, sucul de lamaie si apoi scoicile.

Se lasa sa fiarba cam 5 minute sau pana cand se deschid (aproape) toate scoicile. Nu se lasa prea mult la fiert deoarece carnea risca sa devina prea tare. Se serveste de preferinta cu paine prajita si un vin alb sec, aromat, sau cu apa (plata sau minerala) cu lamaie.

La desert am servit tot ceva croat, knedle z sljivama. Stiu ca nu e numai croat, dar sper ca nu vroiati sa scriu gomboti cu prune sau szilvas gombocz.

Garnituri interesante : ridichi prajite in unt si rosii verzi prajite

Am auzit opinii care afirmau ca dupa ce le-ai gustat odata in unt, numai asa vei mai accepta sa mananci ridichile. ( a propos, vad ca mai nou se incetatenteste tot mai tare exprimarea si ortografierea ridichii. complicat, adica aparatorii exprimarilor incorecte spun ca astea simplifica limba, dar mie personal ridichi mi se pare mai simplu de zis decat ridichii).

Necesar:
500 g sau 2 legaturi mari de ridichi
unt si ulei
sare, verdeturi uscate









Asa, va luati 2-3 legaturi de ridichi de la piata de la taraniicareproducbiofarapesticidesauchimicale,  le treceti prin apa ca sa le curatati de pamant, taiati coditele, le taiati in 2 sau in 3, in orice caz feliile sa aiba cam 5 mm grosime(stiu, trebuie rabdare multa), le mai spalati odata si lasati sa se scurga bine apa.
















Apoi porniti aragazul si intr-o tigaie topiti ca de-obicei, untul in ulei de masline, iar cand tot untul e topit puneti ridichile intr-un singur strat uniform, nu toate la gramada. Le prajiti pana devin galbui sau pana cand se vad urmele de grill pe ele (daca aveti tigaie care permite asa ceva si/sau daca folositi mai putin ulei decat am folosit eu).


Nu e suficient sa fie doar transparente!











Le puneti pe un platou si le sarati si condimentati cat sunt calde, eu am folosit sare amestecata cu busuioc, cimbrisor si maghiran, iar altadata sare si cimbru.








Se pot consuma ca garnitura la multe feluri: carne prajita sau pe gratar, peste, chiftele vegetariene de lupin etc. Ce va sfatuiesc, sa nu fie ceva cu gust prea puternic (nici sa nu puneti prea multe condimente peste ridichi), ridichile prajite au un gust relativ discret, sunt mai putin iuti decat nature, daca puneti o tona de busuioc proaspat, o sa simtiti doar busuiocul.


Alta garnitura pe care am incercat-o astazi este celebra - in sudul Statelor- reteta numita "grilled green tomatoes". Bine, nu le-am facut pe gratar, dar sper ca urmeaza. Sursa inspiratiei: intrebarea de toamna a celor care au rosii in gradina, "ce putem face cu rosiile verzi ?". Stiu, gogonele, dar parca ai vrea si al'ceva. Ce au rosiile necoapte asa special sa gatesti cu ele? Sunt amare, nu cre'ca ar putea fi mancate crude, dar tratate termic (si nu numai, dar asta e alta discutie) isi schimba gustul. Sunt bine cunoscute in bucatariile din Mexic, America Centrala, fosta Confederatie....

Eu am luat asa:
rosii necoapte cam 500 g,
ulei
sare
pesmet.




Se taie rosiile felii, se sareaza si se lasa la sarat vreun sfert de ora. Se prajesc, in ulei deja incins, se lasa cam 2 minute pe fiecare parte, sa nu se inmoaie de tot si spre sfarsit se adauga pesmet; dupa prima tura ramane pesmet in ulei, nu e neaparat necesar sa mai puneti😋
Da, am pus si catva rosii coapte sau semicoapte, dar insist pe reteta cu sosii verzi necoapte. In poze se vede diferenta de rezistenta: rosiile coapte au fost mai moi si au avut alt gust. Cum spuneam, se pot face "aproape nature " si pe gratar (unse doar cu un pic de ulei si puse pe    gratarul incins), dar exista si varianta pane.

 

Dorada sebaste cu fenicul in sos de citrice

DORADA SEBASTA IN SOS DE CITRICE, CU FENICUL SI OREZ

BONUS SOMON IN TAVA DE LANGA

Din nou o reteta usoara, de vara, care poate fi facuta repede. Se preteaza si in alte sezoane.

Dorada sebasta e un peste de profunzimi, de culoare rosie portocalie, cu gust deosebit si care se uita urat. Nu se gaseste intotdeauna, dar e suficient de interesant ca sa merite incercat.

Pentru inceput, se curata de solzi si mate si se "semifileteaza" dorada, adica se taie pestele ca pentru a-l fileta dar nu se desprinde complet. Dupa preferinte se lasa sau nu capul.

Intre timp, se pregateste feniculul, se taie cubulete si se fierbe pe masina de aburi, impreuna cu ardeii.









Se taie portocala in 2, jumatate se feliaza, jumatate se stoarce, la fel si grapefruit-ul, insa acestuia din urma va sfatuiesc sa-i curatati coaja. Se amesteca bine intr-un pahar sucurile celor citrice care vor deveni 3 prin adaugarea unui nectar de clementine  cu un pic de miere sau sirop de zahar sau sirop de artar sau de mesteacan, ma rog, ce aveti la indemana prin casa.

Se pune intr-o tava teflonata, in care in prealabil am pus o lingurita de ulei pe care l-am incalzit; apoi se adauga jumatatile de felii de portocale si grapefruit, feniculul, ardeii si sucul. Se pune la cuptor pentru 12-15 minute, la 180°C.

La somon ar mai fi niste etape mici, recte se pune si o esalota taiata marunt care se prajeste discret in ulei si apoi se prejeste putin si somonul, pe 3 parti din 4. Cand se pregateste tava pentru cuptor, partea neprajita se pune in sus. In rest,  la fel ca pentru dorada.

Se serveste o portie de peste cu legume si cu sosul in care au fiert si cu o lingura de orez fiert, simplu, fara alte gusturi.

Langa am consumat un vin de Quincy, Les Sablons, de la Fournier Pere et Fils.

Parerea mea: reteta se preteaza si la alti pesti oceanici cu carnea alba: cod, biban de mare, calcan, platica. Nu as incerca-o cu pesti de apa dulce; cu pastrav eventual de mare (e apropiat de somon).

Rata pe varza in sos de portocale

PIEPT DE RATA CU PORTOCALE SI VARZA SA ROSIE

SAU UN ALT MOD DE A DEGUSTA RATA PE VARZA

Ieste necesar:
piept de rata 3 bucati, cam un chil si-un sfert adica;
1 lingura ulei;
3 portocale;
120 ml otet balsamic (n-am avut de Modena, a mers si de Reims);
5 linguri miere;
3/4(treisferturi) varza rosie medie;
1 catel usturoi;
coriandru (frunze uscate sau proaspete sau pudra);

Am inceput cu sosul, care de fapt va deveni un soi de zama aromatizanta. Se rade coaja de portocale si se storc cele 3 portocale, se pun intr-un vas teflonat pe foc impreuna cu otetul balsamic si mierea; dupa ce da primul clocot se lasa 10 minute la foc mic, amestecand dincandincand.

In timpul asta, degresam (nu total ci partial, in functie de cat de grase suntem, nivelul colesterolului, functionarea ficatului si a colecistului) si taiem felii pieptul de rata, il condimentam (fie cu coriandru fie cu condimentul Dvs. preferat) apoi il prajim in lingura de ulei si in propria grasime (aia partiala pe care am lasat-o pe carne). Pentru a topi grasimea incepem prajirea cu partea grasa, abia apoi intoarcem pe partea cu carne. Le scoatem cam dupa 5-8 minute in total si le punem de-o parte, lasand grasimea sa se scurga.  Apoi, neuitand de sos, trecem la varza si preincalzim cuptorul la 180°C (bine, timingul poate fi modificat in functie de cat estimati ca va vor lua urmatoarele etape vs durata de preincalzire a cuptorului pe care il aveti efectiv in posesie).

O sa va intrebati de ce fac toate retetele cu varza rosie. Pai in primu' rand nu e rosie, e bordeaux, aia fiind o culoare care imi place. Be, pentru ca are un gust mai deosebit, e mai dulce decat cea verde, nu e asa seaca, da un gust mai bun in combinatie cu carnurile tinere impreuna cu care am mancat-o. Si nu in ultimul rand, pentru ca se asorteaza cu lichidele care le consumam langa (vezi in primu'rand).
Dar sa revenim la reteta. Se taie varza marunt, se curata usturoiul si se pune la prajit intr-o tigaie de wok cu putina grasime ramasa de la prajirea carnii, apoi se adauga varza si coriandrul (ideal frunze proaspete, dar in lipsa e bun si uscat) si se caleste 3 minute la foc iute pe arzatorul mare. Eu nu am gasit tigaia de wok desi stiam ca am una pe undeva, deci am calit varza aproximativ clasic, adaugand 1/2 din sos cand varza a inceput sa isi schimbe culoarea.

In restul de sos fierbem 5 minute la foc mic carnea, apoi varsam totul intr-o tava antiaderenta si care poate fi utilizata in cuptor; peste carne punem varza.




















Lasam totul  cam 8-10 minute la cuptor la 180°C si apoi scoatem si servim, alaturi de un vin din sud-vest (un rosu cu tanin dar si cu arome de fructe) sau cu un nectar de fructe cat mai inchise la culoare.








Pohta Buna!