Tarta de smochine si vinete

TARTA CU SMOCHINE SI VINETE

dar nu orice fel de vinete

Incep cu celebra intrebare "Stiati ca ....?"  si continui cu propozitia care inlocuieste puncte-punctele: vinetele se pot manca si dulci, la desert sau nu? Nici eu.



Se ia asa: o vanata rania grafitti, niste smochine de furat (imi ramasesera din Croatia), 50 g de unt, 100 g zahar de trestie, 100 ml de Porto (merge si Madeira sau Marsala), pasta semipreparata pentru tarta (sau daca vreti faceti-o voi).

Patlageaua vanata se taie in doua iar cele 2 parti se taie mai departe diferit, asa cum se vede si in foto alaturata: o parte cubuletze si o parte felii

Se topeste untul si se adauga un pic de zahar si in aceasta compozitie se prajesc usor vinetele (=pana devin transparente)

In timpul asta, se ia restul de zahar si se caramelizeaza intr-un vas teflonat; se adauga pe rand vinetele (se lasa sa se inmoaie un pic), smochinele, Porto-ul. Ce vedeti rosu este zeama de fructe de cactusi, nu recomand, se pierde gustul acidulat al acestora si nu ajuta cu mare lucru nici la gustul final. Ca sa avem o compozitie cat mai omogena, putem sa o si pasiram, dar nu e obligatoriu.

Cand compozitia nu mai prea are lichid, se intinde in tava de prajitura, tava in care prealabil am intins pasta de tarta; deasupra punem feliile de vinete.

Se lasa la cuptor aproximativ 20 minute la aproximativ 180 °C si se serveste de preferinta imediat, impreuna cu o bula de inghetata de vanilie.

Variante: smochinele proaspete se pot inlocui cu smochine uscate, iar vinul se poate inlocui cu un vin licoros. Cu alte fructe uscate risca sa piarda aroma interesanta data de smochine.

Friptura de porc in bere

PORC IN SOS DE BERE NEAGRA

Aceasta reteta este hipercalorica, hipercolesterolemica, incitatoare la consum de bauturi mai slab sau mai puternic alcoolizate. Deci daca nu corespunde cu idealurile Dvs. culinare si de mod de viata, sariti peste! Io v-am zas!

Ingrediente:

1-1,5 kg porc, d-ala comestibil;

1 lingura mustar

1 lingurita tabasco

boia (in functie de cat de iute mancati, puteti pune si mustarul si boiaua iuti)

2 esalote sau 2 cepe

sare

2-3 linguri de ulei

1-2 halbe de bere bruna belgiana. Puristii zic ca sa fie de cea mai buna calitate, neaparat luata personal de la o abatie; eu zic ca e bine sa fie una medie, de ex. Leffe pe care am gasit-o in ziua respectiva la magazin.

Intai de toate se marineaza carnea, ideal peste noapte; deci grosul muncii manuale se face inainte cu o zi de masa; in ziua prepararii doar consumam gaz, curent, lemne, ma rog, cu ce functioneaza cuptorul fiecaruia dintre noi.

Se taie marunt ceapa, se amesteca cu sarea, mustarul, tabasco-ul si boiaua; incercati sa zdrobiti ceapa in timp ce amestecati . Apoi se adauga berea, amestecand continuu, trebuie sa obtinem o solutie omogena si nu un precipitat. Cand totul e gata se adauga carnea, se acopera cu lichid si se pune la rece, pentru minim 12 ore.
V-am scutit de pozele cu ceapa taiata marunt; va arat doar cum arata marinada in momentul in care se pune in cuptor.

A doua zi, cuptorul se preincalzeste la 170 °C si se pune carnea timp de 1h 30- 2 ore. Stiu, nu e economic, dar bunaciunile, aaaa asta bunatatile cer sacrificii.

Eu personal am mancat-o cu mamaliga, se poate incerca si o garnitura de legume fierte, ex. conopida, morcov, brocoli, fasole verde, cu scopul de a mai reduce din nocivitatea acestui preparat.

Ce se poate bea langa: in primul rand depinde de cat de iute ati preparat marinada . Daca predomina boiaua dulce, un Cotes du Rhone Sud (aromat, mai putin tanic, amestec de Syrah cu Carignan), Chateauneuf du Pape, Lirac, Gigondas, Ventoux, dar si Languedoc sau italiene din Abruzzi, Sardegna (Cannonau), Sicilia sau spaniole din Navarra.

Daca l-ati facut iute si preferati vin, atunci bagati un rose de calitate, Ardeche sau Anjou.

Daca preferati bere (indiferent de iuteala fripturii) eu zic sa fie bere neagra ca mi se pare cam hais sa o amestecam cu blonda.

Midii Buzara (reteta croata)

O  alta reteta (croata si cu midii)

Cand o reteta croata e alla buzara sau na buzaru insemana ca e un fel de tocana, sub capac, in general de fructe de mare, originara de pe coasta dalmata. Deci este usoara, sanatoasa, influentata de bucataria italiana.
In principiu exista 2 feluri de sos buzara, alb si rosu. Aici voi folosi versiunea zisa rosie, care asa cum ii spune numele, contine si niste rosii.

Avem nevoie de:
1-1,5 kg midii;
100-150 ml ulei de masline;
cativa catei de usturoi;
rosii taiate marunt (sau conserva de rosii belite si taiate in zaruri);
500 ml vin alb de gatit;
sucul de la o lamaie;
foi de dafin, rosmarin, patrunjel.

Se spala midiile, se curata usturoiul, se taie marunt patrunjelul si eventualele rosii; se alege un vas in functie de canititatea de scoici, se incinge uleiul in el si se  prajeste foarte putin usturoiul; se adauga rosiile, dafinul, rosmarinul si jumatate din patrunjel, cand da primul clocot se adauga si vinul, sucul de lamaie si apoi scoicile.

Se lasa sa fiarba cam 5 minute sau pana cand se deschid (aproape) toate scoicile. Nu se lasa prea mult la fiert deoarece carnea risca sa devina prea tare. Se serveste de preferinta cu paine prajita si un vin alb sec, aromat, sau cu apa (plata sau minerala) cu lamaie.

La desert am servit tot ceva croat, knedle z sljivama. Stiu ca nu e numai croat, dar sper ca nu vroiati sa scriu gomboti cu prune sau szilvas gombocz.