COASTE DE MIEL PROVENCALE

COASTE DE MIEL PROVENÇALE

reteta pentru nonconformistii traditionalisti

Daca vrei sa gatesti miel cu ocazia Sf Sarbatori Pascale dar vrei sa eviti retetele traditionale, grele, cu gust dubios si degraba datatoare de colici biliare, vin in intampinarea ta cu o sugestie mai usoara, de facut pe gratar pe vremea asta de vis. Bine, ar mai fi o versiune tot asa contra-traditionala, dar prepararea termica inalta e mai de durata.

Am produs niste coaste de miel, desi puteam sa il fac si cu alte parti anatomice ale lui (copite, coarne, lana😁) . Se taie in fragmente de 2-3 coaste si se scot eventualele bucati de muschi mai bine reprezentati (astea din urma nu se arunca, se pun in aceeasi marinada si pe acelasi gratar). Se si inteapa sau cresteaza carnea din loc in loc, pentru ca aromele sa poate patrunde mai profund:

Marinada e foarte simpla: se iau vreo 20 tulpini de cimbrisor (thym) cu frunzele pe ele, vreo 5 frunze de dafin si vro 10 de busuio, toate proaspete. Se taie marunt si se un intr-un vas, apoi se adauga 4 linguri de ulei de masline si 4 linguri de otet, se zdrobesc cateii de usturoi, se adauga sarea si se amesteca bine, incercand sa zdrobim cat mai mult din frunze pentru a le extrage aromele. 

Se acopera si se lasa o ora la temperatura camerei, apoi se adauga bucatie de carne, se ung bine si se acopera cu cat mai multe frunze. Se acopera si se lasa la frigider intre 15 si 48 de ore, amestecand din cand in cand carnea cu marinada. 

Daca tot am pregatit mielul cu arome provençale, am stat si m-am gandit sa fac si un sos de vin pe masura.

Am luat 250 ml de vin rosu, ceapa rosie, esalote, unt, o crenguta de rozmarin, cimbrul si dafinul din marinada  si o lingura de faina.
Am taiat ceapa nu foarte marunt, am topit untul in ulei, am adaugat ceapa, cand a devenit transparenta am pus faina, am amestecat-o continuu ca sa nu se faca cocoloase, am adaugat primii 50 ml de vin si am omogenizat  continuu ca sa nu se separe de partea grasa, cand a dat in clocot am adaugat ierbile si restul de vin si am lasat la foc mic, cam 3 minute dupa ce a dat in clocot.

Revenind la carne, se prajeste pe gratarul bine incins, pe fiecare parte, relativ departe de jar si lent, sa nu se usuce si sa se patrunda bine.

Oala cu sos de vin se pune in mod ideal la marginea jarului, acoperita, ca sa se mentina la caldura (in acest caz trebuie pus mai mult vin in sos, sa fie mai lichid si sa aiba de unde se pierde) iar carnea se adauga pe masura ce e prajita.  Aici nu vedeti doar mielul ci si niste vita.












Se serveste cu ce garnitura vreti voi  (preferabil ceva legume, sa fie digerabil) si cu un vin adecvat gratarelor (un rosu cu arome puternice si taninuri). Eu am bagat un Ventoux, Chais du Grillon.